HIPERTONÍE, hipertonii, s. f. 1. Stare a unei soluții hipertonice. 2. Creștere a tonusului mușchilor scheletici sau ai diferitelor organe interne și a sistemului nervos vegetativ. 3. Hipertensiune. – Din fr. hypertonie. Vezi definitia »

ONTOGENÍE s. f. ontogeneză (1). (< fr. ontogénie) Vezi definitia »

pălămăríe s.f. (înv. și reg.) serviciu de pălămar (paracliser, țârcovnic). Vezi definitia »

BIRJĂRÍE, birjării, s. f. Ocupația birjarului. – Din birjar + suf. -ie. Vezi definitia »

năsălíe (năsălíi), s. f. – Coșciug, sicriu, targă folosită la înmormîntare. – Megl. nusila. Sl. (bg.) nosilo, din nesiti „a duce” (Cihac, II, 212; Conev 111), cf. sb., cr. nosila, mag. noszolya. Vezi definitia »