ASASÍN, -Ă s. m. f. cel care comite un asasinat; ucigaș. (< fr. assassin, it. assassino) Vezi definitia »

BALDUIN (BAUDOUIN [boduẽ]), numele a doi împărați ai Imp. Latin de Răsărit: B. I, conte de Flandra și Hainuat, împărat (1204-1205). Înfrînt de țarul Ioniță Caloian. B. II, conte de Courtenay, împărat (1228-1231, 1237-1261). Izgonit din Constantinopol de împăratul bizantin din Niceea, Mihail VIII Paleolog. Vezi definitia »

MASCULÍN, -Ă, masculini, -e, adj. 1. De sex bărbătesc; p. ext. care este propriu masculului (1), bărbatului; bărbătesc. ♦ Alcătuit din bărbați, de bărbați. ♦ Gen masculin (și substantivat, n.) = gen gramatical care cuprinde numele de ființe de sex bărbătesc, precum și nume de lucruri care, prin tradiție sau prin analogie cu cele dintâi, sunt socotite de același sex. ♦ (Gram.) Care aparține genului masculin. Adjective masculine. ♦ (Bot.) Mascul (2). 2. (Despre rime; p. ext. despre versuri) Care rimează pe ultima silabă accentuată. – Din lat. masculinus, fr. masculin. Vezi definitia »

VACCÍN, vaccinuri, s. n. 1. Produs biologic preparat din germeni patogeni sau din secreții microbiene, care se administrează prin injecții sau pe cale bucală unui om sau unui animal în scop preventiv (pentru a căpăta imunitate împotriva bolilor infecțioase) sau curativ. 2. Administrare a unui vaccin (1); vaccinare. 3. (Concr.) Urmă, semn, cicatrice rămasă pe corp în urma administrării unui vaccin (1). – Din fr. vaccin, lat. vaccinus. Cf. it. vaccino. Vezi definitia »

SAGUÍN s. m. maimuță mică din America de Sud, cu smocuri de păr la urechi. (< fr. sagouin, port. saguin) Vezi definitia »