căldúră (căldúri), s. f. – 1. Stare de încălzire a unui corp. – 2. Însuflețire, patimă, înflăcărare. – 3. Febră. – 4. Libido, perioadă de împerechere. – 5. (Arg.) Sîni, țîțe. – 6. (Arg.) Vestă, haină. Mr. căldură. Lat. *caldūra (Pușcariu 261; REW 1505; Candrea-Dens., 230; DAR); a cărui existență se confirmă prin it. caldura, prov. kaudüro. Cf. cald, scălda. – Der. călduros, adj. (care păstrează căldura, fierbinte, sufocant; arzător, înflăcărat; însuflețit, în călduri). Vezi definitia »

URANÍNĂ s.f. Substanță colorantă întrebuințată ca sensibilizator în fotografie. [< fr. uranine]. Vezi definitia »

a intra în vamă expr. (prst.) a ajunge la orgasm. Vezi definitia »

chercheboálă s.f. (reg.) scrânciob. Vezi definitia »

DĂDÁCĂ, dădace, s. f. Femeie angajată pentru creșterea și îngrijirea copiilor mici. ◊ Expr. A face pe dădaca = a-și asuma rolul de a asista, de a îndruma și de a îngriji pe cineva, în special pe un copil. – Din ngr. dadá, tc. dad (influențat de neneacă, babacă, duducă etc.). Vezi definitia »