pológ (poloáge), s. n. – 1. Pală de iarbă; postată. – 2. Mănunchi de fîn sau de grîu uscat căzut la pămînt înainte de a fi cules. – 3. (Pînză de) cort. – 4. Baldachin, draperie de pat. – Megl. pălog. Sl. pologŭ „depozit” (Miklosich, Slaw. Elem., 37; Cihac, II, 275; Conev 61 și 72), de la položiti „a așeza”, cf. bg., sb. polog „cuib”, rus. polog „draperie de pat” și dîrlog, potlog, răzlog, zălog. – Der. (îm)pologi, vb. (a cosi fînul; a semăna; refl., a se răsuci, a se îndoi); pologar, s. m. (cosaș); polojenie, s. f. (glumă, anecdotă), din sl. položenije „așezare”. Vezi definitia »

HIDRAGÓG, -Ă, hidragogi, -ge, adj., s. n. (Purgativ) puternic. – Din fr. hydragogue. Vezi definitia »

BODROG, rîu în E Ceho-Slovaciei și Ungaria, afl. dr. al Tisei la Tojak; c. 300 km. Izv. din M-ții Vihorlat. Vezi definitia »

croișlóg, croișlóguri, s.n.(reg.) spărtură de un metru care face legătura între două galerii de mină suprapuse. Vezi definitia »

ORNITOLÓG, -Ă, ornitologi, -ge, s. m. și f. Specialist în ornitologie; ornitologist. – Din fr. ornithologue. Vezi definitia »