AUDÍȚIE, audiții, s. f. 1. Faptul de a audia muzică; manifestare muzicală de amploare mai redusă decât concertul. ◊ Loc. adj. și adv. În primă audiție = (care se execută) pentru prima dată în fața publicului. 2. Identificare a sunetelor prin simțul auditiv. 3. (Rad.) Recepționare de semnale audio. [Pr.: a-u-] – Din fr. audition, lat. auditio, -onis. Vezi definitia »

ONIROMANȚÍE s. f. pretinsă artă de a interpreta visele. (< fr. oniromancie) Vezi definitia »

IAHNÍE, iahnii, s. f. Fel de mâncare scăzută, preparată din legume (mai ales din fasole boabe), din pește sau din carne. [Var.: iacníe, -ii s. f.] – Din tc. yahni, bg. iahnija. Vezi definitia »

TOPOCLIMATOLOGÍE s. f. Ramură a climatologiei care studiază datele meteorologice din imediata apropiere a solului. – Topo- + climatologie. Vezi definitia »

FIZIOGRAFÍE s.f. Disciplină care se ocupă cu studiul caracteristicilor exterioare ale Pământului. [Gen. -iei. / < fr. physiographie]. Vezi definitia »