Definita cuvantului orogeneză
OROGENÉZĂ s. f. totalitatea fenomenelor tectonice care au determinat formarea munților; orogenie (1). (< fr. orogenèse)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu orogeneză
FENOLFTALEÍNĂ s. f. colorant sintetic preparat din fenol, folosit în chimie ca indicator acid-bază. (< fr. phénolphtaléine) Vezi definitia »
ÓRĂ s.f. 1. Diviziune a timpului egală cu a douăzeci și patra parte dintr-o zi; ceas. 2. Moment, timp precis (când cineva poate face ceva, poate fi primit undeva etc.). 3. Curs, lecție (de o oră). [< lat. hora, cf. it. ora, fr. heure]. Vezi definitia »
AUTOHETERODÍNĂ s.f. (Fiz.) Oscilator realizat prin cuplarea circuitelor de anod și de grilă ale unui etaj cu triodă, folosit în telegrafie. [Cf. fr. autohétérodyne]. Vezi definitia »
cromoblástă s. f., pl. cromoblaste Vezi definitia »
PLÚTĂ1, plute, s. f. Ambarcație ușoară, plutitoare, uneori prevăzută cu flotoare, construită din trunchiuri de copac prinse împreună și destinată transportului trunchiurilor pe ape curgătoare. ◊ Expr. A face pluta = a înota plutind orizontal (pe spate). (Rar) A cădea de-a pluta = a cădea întins la pământ. ♦ Platformă de lemn plutitoare, folosită pentru salvare pe apă. ◊ Plută-far = plută mare, cu o baliză din panouri și o instalație de semnale de ceață, servind pentru orientare. – Din. bg. pluta. Vezi definitia »