ACÓRDIC, -Ă I. adj. referitor la acordică. II. s. f. disciplină muzicală care studiază diferitele acorduri. (< germ. akkordisch, /II/ Akkordik) Vezi definitia »

seníc (-ce), s. n. – 1. Pînză în care se prepară cenușa pentru leșie. – 2. Cîrpă, bucată de pînză. – Var. selnic. Origine îndoielnică. Cum servește la înălbirea rufelor, ar veni din sineli „a albi rufele cu amidon”, bg. sinjă, cf. sineală. Se folosește în Olt. Legătura cu bg. sĭennik „umbrar” (Scriban) pare dubioasă. Vezi definitia »

NEESTÉTIC, -Ă, neestetici, -ce, adj. Care nu este estetic; inestetic, urât. – Ne- + estetic. Vezi definitia »

TETÁNIC, -Ă, tetanici, -ce, adj. 1. Care se referă la tetanos, care provoacă tetanosul sau care este provocat de tetanos. 2. Care se referă la tetanie. – Din fr. tétanique. Vezi definitia »

METALOPLÁSTIC, -Ă adj. Care are caracteristicile unui metal și ale unui material plastic. [< fr. métalloplastique]. Vezi definitia »