Definita cuvantului ortotonus
ORTOTÓNUS s. n. varietate de tetanos caracterizată prin contracția musculaturii corpului, a trunchiului și membrelor, care determină o poziție rigidă, dreaptă. (< fr. orthotonos)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu ortotonus
ARRHENIUS [arénius], Svante August (1859-1927), fizician și chimist suedez. Prof. univ. la Stockholm. A elaborat teoria disociației electrolitice (1887); cercetări în domeniul astronomiei, astrofizicii, biologiei. M. de onoare al Acad. Române (1913). Premiul Nobel pentru chimie (1903). Vezi definitia »
DISPÚS, -Ă adj. Aflat într-o stare sufletească potrivită pentru a face un lucru; gata să... ◊ A fi bine dispus = a avea bună dispoziție, a fi vesel; (fig.) a fi ușor amețit de băutură; a fi prost dispus = a fi indispus. [< dispune]. Vezi definitia »
VÁRUS adj., s. n. (picior) deviat spre înăuntru. (< fr. varus) Vezi definitia »
INDISPÚS, -Ă, indispuși, -se, adj. Care nu este bine dispus, care este supărat, mâhnit. ♦ Care nu se simte bine, care este ușor bolnav. ♦ (Fam.; despre femei) Care este în perioada de menstruație. – V. indispune. Cf. fr. indisposé. Vezi definitia »
PLUS2 I. s. n. 1. ceea ce depășește o anumită cantitate; prisos. 2. simbol matematic (+) care indică o adunare sau, pus înaintea unei mărimi, caracterul pozitiv al acesteia. ◊ semn grafic, identic cu cel din matematică, indicând sarcinile electrice pozitive. II. adv. mai mult, și încă. (< lat. plus) Vezi definitia »