ASTATÍNIU s. n. element radioactiv sintetic. (< germ. Astatinium, fr. astatine) Vezi definitia »

vizitíu (-íi), s. m. – Birjar, căruțaș. – Var. Mold. vezeteu. Mag. vezetö (Tiktin), cf. sl. vozotaĭ (Miklosich, Slaw. Elem., 17; Cihac, II, 455). Vezi definitia »

preságiu, s.n. (înv.) semn prevestitor; presentiment. Vezi definitia »

scófiu, scófii, s.n. (înv.) 1. fir de aur cu care se brodau unele obiecte de îmbrăcăminte (de gală). 2. obiect de îmbrăcăminte brodat cu scofiu. Vezi definitia »

ELIMINATÓRIU, -IE, eliminatorii, adj. Care elimină, care atrage eliminarea; eliminator. ♦ (Despre probele unui concurs) Care aduce excluderea din examen a concurenților mai slabi. – Din fr. éliminatoire. Vezi definitia »