știínță (-țe), s. f. – 1. Cunoaștere. – 2. Cunoștință. Lat. scientia (Tiktin; lipsește în REW 7718a), cf. ști sau rezultatul intern de la ști, ca voință ‹ voi, năzuință ‹ năzui, etc. – Der. științific, adj., după fr. scientifique; științificește, adv. (din punct de vedere științific); neștiință, s. f. (ignoranță); neștiințific, adj. (fără metodă științifică); înștiința, vb. (a informa, a aviza, a face cunoscut; a anunța, a preveni; refl., înv., a lua cunoștință, a-și asuma); înștiințător, adj. (informator, anunțător). Vezi definitia »

ERITRÁSMĂ s. f. afecțiune cutanată parazitară datorată unei ciuperci, caracterizată prin apariția unor placarde roșii-brune, fin scuamoase. (< fr. érythrasma) Vezi definitia »

LIPÁZĂ, lipaze, s. f. (Biol.) Enzimă din sucurile digestive care hidratează grăsimile, descompunându-le în glicerină și în acizi grași. – Din fr. lipase. Vezi definitia »

HATÓRICĂ, hatorice, adj.f. (În sintagma) Coloană hatorică = coloană, în arhitectura veche egipteană, având capitelul decorat cu patru capete, aparținând zeiței Hathor. – Din fr. hathorique. Vezi definitia »

FRÉSCĂ s. f. 1. tehnică de a picta cu culori dizolvate în apă de var pe o tencuială încă umedă. ◊ pictură monumental-decorativă de dimensiuni mari, executată în această tehnică. 2. (fig.) operă literară de evocare plastică, sugestivă, a oamenilor și a moravurilor unei epoci. (< fr. fresque) Vezi definitia »