ARBÍTRU s. m. 1. persoană, instituție care are sarcina de a soluționa un diferend, un litigiu. 2. cel care arbitrează o aplicație tactică, o competiție sportivă. (< fr. arbitre, lat. arbiter) Vezi definitia »

DEZECHILÍBRU s. n. 1. lipsă de echilibru. 2. (fig.) tulburare mintală; pierdere a judecății. (< fr. déséquilibre) Vezi definitia »

NISÉTRU, nisetri, s. m. Pește mare, răpitor, cu corpul alungit și îndesat, având pe laturi și pe spate plăci cornoase, cu capul mic și botul scurt, lat și rotunjit, prețuit pentru carnea și pentru icrele lui (negre). (Acipenser güldenstaedti). – Din bg. nesetăr, esetăr. Vezi definitia »

IZOPERIMÉTRU s. n. figură geometrică ale cărei perimetre sunt egale. (< fr. isopérimètre) Vezi definitia »

TELEVOLTMÉTRU s. n. voltmetru pentru măsurarea la distanță a tensiunii într-un circuit electric. (< fr. télévoltmètre) Vezi definitia »