șpar, șpare, s.n. (reg.) ramură de copac. Vezi definitia »

ESCOBÁR s. m. om care uzează de șiretlicuri; om viclean, chițibușar; ipocrit. (< fr. escobar) Vezi definitia »

măcár adv. – 1. Chiar, pînă și. – 2. Cel puțin, chiar dacă. – 3. (În comp.) Indiferent de. – Var. (Mold.) macar, mr. măcar, megl. macar. Ngr. μαϰάρι „măcar”, și „și chiar dacă”, din gr. μαϰάριος „fericit” (cf. Corominas, III, 190, unde se stabilește că der. din per. magar, general acceptată, nu este posibilă; pentru această ultimă ipoteză, cf. Miklosich, Türk. Elem., II, 125; Berneker, II, 8; Lokotsch 1456; REW 5224), cf. it. magari, sp. maguer (sec. X), tc. magar, alb., bg., sb., cr., slov. makar. Vezi definitia »

UNIOCULÁR, -Ă adj. 1. (despre sisteme optice) cu un singur ocular. 2. (despre vedere) care se face cu un singur ochi. (< fr. unioculaire) Vezi definitia »

CALEMÁR s.n. Călimară portativă în formă de toc, care se purta la brâu. [< fr. calemar]. Vezi definitia »