Definita cuvantului otocel
OTOCÉL s. n. veziculă auditivă, specifică nevertebratelor. (< fr. otocèle)

Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu otocel
MICROMODÉL s. n. model (2) de dimensiuni reduse. (< micro1- + model) Vezi definitia »
PLEUROCÉL s. n. hernie a plămânului și a pleurei. (< fr. pleurocèle) Vezi definitia »
TÉCKEL s. m. câine de vânătoare cu corpul alungit și picioarele scurte, cu părul scurt sau lung și aspru, excelent vânător de vizuină; șoricar. (< germ. Teckel, fr. teckel) Vezi definitia »
BUCĂȚÉL s. m. Plantă erbacee din familia gramineelor, cu frunzele inferioare răsucite în formă de sul și cu flori roșietice sau violacee (Agrostis canina). – Din bucățea (prin substituire de sufix). Vezi definitia »
ȘIPURÉL, șipurele, s. n. (Reg.) Șipușor. – Șip2 + suf. -urel. Vezi definitia »
Căutați cuvinte ce încep cu litera: A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ș T Ț U V W X Y Z