ERGOMETRÍE s. f. Disciplină care se ocupă cu determinarea eforturilor fizice (musculare) prin măsurarea lucrului mecanic efectuat. – Din fr. ergométrie. Vezi definitia »

GEOESTEZÍE s. f. sensibilitate a plantelor față de forța de gravitație. (< fr. géoesthésie) Vezi definitia »

ANEMOGAMÍE s. f. anemofilie. (< fr. anémogamie) Vezi definitia »

MIELOMALACÍE s.f. (Med.) Ramolisment al măduvei spinării. [Pron. mi-e-, gen. -iei. / < fr. myélomalacie]. Vezi definitia »

CÁRIE s.f. 1. Boală a dinților, caracterizată prin măcinarea înceată și progresivă a smalțului și a dentinei. 2. (Metal.) Defect superficial al pieselor turnate sub forma unor canale cu margini neregulate provocate de gaze. [Gen. -iei. / < fr. carie, cf. lat. caries]. Vezi definitia »