GRAVÚRĂ s. f. 1. arta de a grava; gravare. 2. gen al graficii în care imaginea este obținută prin reproducerea ei după o placă pe care a fost gravat desenul. 3. placă pe care este gravată o imagine pentru reproducere. 4. imagine obținută prin gravare; stampă. (< fr. gravure) Vezi definitia »

țíplă (-le), s. f. – Membrană, mai ales de vezică de bou. – Mr. tipă. Bg. cipa (Candrea; Conev 87), cf. ngr. τσίϰα, alb. tsipë (Philippide, II, 738). Fonetismul nu a fost explicat. Vezi definitia »

saráci-báșă s.m. (înv.) mai mare peste rândașii de la serai sau peste cei de la curtea domnilor români; rândaș-șef. Vezi definitia »

FRUNZULÍCĂ, frunzulici, s. f. (Pop.) Frunzuliță. – Frunză + suf. -ulică. Vezi definitia »

CHERCHELEÁLĂ, s. f. (Fam.) Faptul de a se chercheli; starea omului cherchelit. – Chercheli + suf. -eală. Vezi definitia »