PANDÓRĂ s.f. Instrument muzical cu coarde ciupite, care se folosea mai ales în sec. XVI-XVII. [< fr. pandore, lat. pandura, gr. pandoura]. Vezi definitia »

smiárță, smiárțe, s.f. (reg.) ființă pipernicită; stârpitură, miarță. Vezi definitia »

CONJUNCTIVÍTĂ s.f. (Med.) Inflamație a conjunctivei. [Cf. fr. conjonctivite]. Vezi definitia »

ELECTROCERÁMICĂ s.f. Ramură a ceramicii care se ocupă cu compoziția, fabricarea, proprietățile și întrebuințările produselor chimice folosite în electrotehnică. [Gen. -cii. / < fr. électrocéramique]. Vezi definitia »

XANTÍNĂ s.f. Produs organic care se găsește în urină, în sânge, în ceai, cafea etc. [< fr. xanthine, cf. gr. xanthos – galben]. Vezi definitia »