LOGOPLEGÍE, logoplegii, s. f. (Med.) Imposibilitate de a pronunța unele cuvinte sau sunete; afazie, alalie. – Din fr. logoplégie. Vezi definitia »

SEMIOLOGÍE s. f. 1. ramură a medicinei care studiază simptomele bolilor în vederea diagnosticării; simptomatologie. 2. semiotică. (< fr. sémiologie) Vezi definitia »

MONOGAMÍE s.f. 1. Formă de căsătorie în care un bărbat sau o femeie nu poate avea decât o singură soție sau un singur soț în același timp. 2. (La animale) Conviețuirea cu o singură femelă. 3. Stare a unei plante monogame. [Gen. -iei. / < fr. monogamie, cf. lat. monogamis < gr. monos – unic, gamos – căsătorie]. Vezi definitia »

AMBIOFONÍE s. f. ambianță sonoră printr-o reverberație artificială a sunetelor. (< fr. ambiophonie) Vezi definitia »

DISKINEZÍE s.f. v. dischinezie. Vezi definitia »