BOGOMILÍSM (‹ fr. {i}; {s} Bogomil) s. n. Doctrină creștină eretică de esență maniheistă bazată pe dualismul binelui (Dumnezeu, care creează lumea spirituală veșnică și nevăzută) și răului (Satan, care creează lumea vizibilă: pămînt, cer, stele, animale, plante); omul este constituit tot din din două forțe antagonice: trupul stăpînit de Satan, și sufletul, stăpînit de Dumnezeu. Influențată de gnosticism și de pavlicieni, a influențat la rîndul său, pe catari. Potrivit unei tradiții promotorul ei a fost preotul Bogomil, care a predicat între 927 și 950 în Bulgaria. Larg răspîndită în Pen. Balcanică în sec. 10-14 (pînă în sec. 17 ca sectă). Ideile b. și-ai găsit ecou și în miturile cosmogonice românești. Vezi definitia »

FALANGÍSM s. n. mișcare fascistă din Spania. (< falangă /I, 4/ + -ism) Vezi definitia »

BABÍSM (‹ Bab) s. n. Doctrină religioasă vizînd reformarea islamismului într-un sens liberal, întemeiată de Mirza Ali Muhammad (1820-1850), care s-a proclamat Bab, adică „Poartă” conducînd la cunoșaterea adevărului divin. Guvernul persan a interzis b., Bab însuși fiind arestat și executat. Vezi definitia »

XENOMORFÍSM s.n. Xenomorfie. [< fr. xénomorphisme]. Vezi definitia »

PROSILOGÍSM, prosilogisme, s. n. Silogism a cărui concluzie este premisa unui silogism următor. – Din fr. prosyllogisme. Vezi definitia »