ISPĂȘITÓR, -OÁRE, ispășitori, -oare, adj. 1. Care ispășește (o vină, o greșeală); expiator. ◊ Expr. Țap ispășitor = persoană pusă să suporte consecințele pentru greșelile altora. 2. (În credințele religioase) Care contribuie la iertarea păcatelor cuiva. Jertfă ispășitoare. – Ispăși + suf. -tor. Vezi definitia »

DEVERSÓR s.n. Instalație așezată într-un curs de apă, într-o conductă sau într-un canal, în vederea menținerii unui nivel constant. ♦ Deschizătură la partea superioară a unui baraj, prin care se scurge surplusul de apă. [< fr. déverrsoir]. Vezi definitia »

TITRATÓR, -OÁRE, titratori, -oare, s. m. și f. Specialist care titrează soluțiile. – Titra + suf. -tor. Vezi definitia »

BALIZÓR I. s. m. Cel care se ocupă cu montarea sau supravegherea balizelor. II. s. n. Navă pentru instalarea de balize. (< fr. baliseur) Vezi definitia »

CĂPȘÓR, căpșoare, s. n. Diminutiv al lui cap¹ (I 1). – Cap¹ + suf. -(u)șor. Vezi definitia »