PARAPLEGÍE s.f. (Med.) Paralizie completă a ambelor membre inferioare. [Gen. -iei. / < fr. paraplégie, cf. gr. para – lângă, plege – lovitură]. Vezi definitia »

CONDRODISPLAZÍE s. f. condrodistrofie. (< fr. chondrodysplasie) Vezi definitia »

DENTÍȚIE, dentiții, s. f. Totalitatea dinților mamiferelor, caracteristică, după structură și număr, unui tip de regim alimentar. Dentiție de carnivor. ♦ Proces de formare și de apariție a dinților la copii și la puii animalelor mamifere. Dentiție întârziată. ◊ Dentiție de lapte = dentiție formata din 20 de dinți, care apare, la copii, între 6 luni și 3 am. Dentiție definitivă = dentiție formată din 8 incisivi, 4 canini, 4 premolari și 16 molari, care apare începând de la 6-7 ani. ♦ Modul în care sunt așezați dinții. [Var.: dentițiúne s. f.] – Din fr. dentition, lat. dentitio, -onis. Vezi definitia »

-LATRÍE Element secund de compunere savantă cu semnificația „adorație”, „cult”, „divinizare”. [< it. -latria, fr. -latrie < gr. latreia]. Vezi definitia »

PROCTOPLASTÍE, proctoplastii, s. f. (Med.) Creare sau refacere chirurgicală a orificiului anal. – Din fr. proctoplastie. Vezi definitia »