RADIOACTIVITÁTE s.f. Proprietate a unor elemente de a emite, prin dezintegrare spontană, radiații corpusculare și electromagnetice. (din fr. radioactivité, germ. Radioaktivität) Vezi definitia »

BUNĂTÁTE, (1 3, II) bunătăți, s. f. I. 1. Însușirea de a fi bun, înclinarea de a face bine; p. ext. îndurare, milă, blândețe; bunețe. 2. Bunăvoință, amabilitate. ◊ Expr. Ai bunătate (sau bunătatea) ori fă bunătatea (să...) = te rog, fii bun (să...). 3. Faptă bună, binefacere. 4. Gust bun, plăcut. II. (Concr.) 1. (La pl.) Mâncare sau băutură (foarte) bună. 2. (Mai ales la pl.) Lucru de calitate (foarte) bună. 3. (La pl.) Averi, bogății. – Lat. bonitas, -atis. Vezi definitia »

entitate intre entitati si nonentitate, fiinta salvata Vezi definitia »

MORALITÁTE s.f. Comportare în conformitate cu principiile moralei; caracterul a ceea ce este moral. ♦ Corectitudine, cinste. [Cf. fr. moralité, lat. moralitas]. Vezi definitia »

ONORABILITÁTE s. f. (Rar) Calitatea de a fi onorabil; cinste. – Din fr. honorabilité. Vezi definitia »