măghirán (măghiráni), s. m. – Plantă (Origanum majorana). – Var. magheran. Lat. med. maiorana, prin intermediul it. maggiorana, și de aici pe cale necunoscută, poate ngr. (cf. ματζουράνα) sau sl. (cf. rut. mageran), cf. fr. marjolaine, sp. mejorana (REW 398), germ. Majoran, Meieran. Der. directă din it. (Pascu, Beiträge, 8; Candrea) sau din germ. este puțin probabilă, cea din rut. (Scriban) nu este suficientă pentru a explica extensiunea cuvîntului rom. Vezi definitia »

HODOLEÁN, hodoleni, s. m. V. odolean. Vezi definitia »

eritreeán (referitor la Eritreea) (-ri-tre-ean) adj. m., s. m., pl. eritreéni (-ri-tre-eni); adj. f., s. f. eritreeánă, pl. eritreéne Vezi definitia »

TITÁN², titani, s. m. Om cu puteri extraordinare; uriaș, gigant. ♦ Om cu calități extraordinare, cu o putere de muncă ieșită din comun. – Din fr. titan, lat. Titan, -anis. Vezi definitia »

RETORICIÁN, -Ă s.m. și f. Cel care se ocupă cu retorica; retor. [Pron. -ci-an, pl. -ieni, -iene. / < fr. rhétoricien]. Vezi definitia »