CAMPANÍLĂ, campanile, s. f. 1. Clopotniță în formă de turn înalt, construită lângă o biserică sau chiar deasupra ei (caracteristică arhitecturii italiene din sec. XI-XVI). 2. Turnuleț situat în partea superioară a unui edificiu, în care se află un clopot, un orologiu etc. – Din it. campanile. Vezi definitia »

VOCÁLĂ, vocale, s. f. (Fon.) Sunet al vorbirii la a cărui emitere curentul de aer sonor iese liber prin canalul fonator, fără să întâlnească nici un obstacol; semn grafic, literă care reprezintă un asemenea sunet. ◊ Vocală neutră = structură vocalică ce se caracterizează prin formanți situați la 500 Hz, 1500 Hz, 2500 Hz. – Din lat. vocalis, germ. Vokal. Vezi definitia »

PARODONTÓZĂ s.f. (Med.) Proces patologic al parodonțiului, constând în retracția gingiilor și în descoperirea pronunțată a dinților; paradentoză. [< fr. paradontose, germ. Parodontose]. Vezi definitia »

TRANSCONDUCTÁNȚĂ s. f. conductanță de transfer a energiei de la un generator la un receptor. (< fr. transconductance) Vezi definitia »

STRĂMURÁRIȚĂ, strămurarițe, s. f. (Pop.) Strămurare. – Strămurare + suf. -iță. Vezi definitia »