MULȚÍME, mulțimi, s. f. 1. (La sg., adesea cu determinări) Număr mare de ființe sau de lucruri, cantitate mare. 2. (La sg.) Lume multă strânsă laolaltă, grămadă de oameni; spec. masele largi ale populației; colectivitate. 3. (Mat.) Ansamblu de obiecte, numite elemente, grupate fie prin indicarea tuturor elementelor, fie prin formularea unei proprietăți caracteristice lor și numai lor. ◊ Mulțime vidă = mulțime care nu conține nici un element. Mulțimi disjuncte = mulțimi care nu au nici un element comun. Mulțimi echivalente = mulțimi între care se poate stabili o corespondență biunivocă. – Mult + suf. -ime. Vezi definitia »

VITEJÍME, vitejimi, s. f. (Rar) Mulțime de viteji. – Din viteaz² + suf. -ime. Vezi definitia »

PANDÉME s.f.pl. (Ant.) Sărbători în timpul cărora se serveau mese publice. [< fr. pandèmes, cf. gr. pas – tot, demos – popor]. Vezi definitia »

priveghíme s.f. (reg.) petrecere, chef de noapte. Vezi definitia »

PANDÉME s. fr. pl. (ant.) sărbători în timpul cărora se făceau mese publice. (< fr. pandèmes) Vezi definitia »