Definita cuvantului panou
PANÓU s. n. 1. planșă, tablă de lemn, de carton etc. fixată pe un perete sau pe suporturi, pentru afișaj. ♦ ~ de comandă = placă de marmură, de bachelită etc. pe care sunt centralizate dispozitivele de comandă ale unei mașini, ale unei uzine etc.; ~ de onoare = panou cu fotografii și informații despre evidențiații unei întreprinderi, instituții. 2. porțiune a unui perete sau tavan despărțită de rest prin elemente de sculptură, stucatură ori pictură; (p. ext.) tablou, țesătură artificială fixată ca decorație pe un perete despărțitor. 3. tablă mare în fața căreia este fixat coșul de baschet. ♦ ~ de tragere = țintă în formă de panou (1), pentru trageri. 4. element de construcție plin sau din bare, la căptușirea unui zid, la acoperirea unei deschideri, la construirea fuzelajelor aeromodelelor etc. (< fr. panneau)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu panou
POANTÓU, poantouri, s. n. Ac de reglare al unui carburator, care servește la deschiderea și închiderea accesului combustibilului în carburator. – Din fr. pointeau. Vezi definitia »
LINÓU s.n. Olandă subțire pentru batiste, bluze etc. [Var. lino, linon s.n. / < fr. linon]. Vezi definitia »
ERÓU s.m. 1. (Ant.) Personaj mitologic născut dintr-un muritor și o divinitate, înzestrat cu puteri supraomenești și despre care se povesteau fapte mărețe; semizeu. ♦ (P. ext.) Denumire dată de greci unor oameni deosebit de viteji, autori ai unor fapte mărețe. 2. Persoană vestită prin forța, vitejia și biruințele sale în războaie, în lupte; personalitate distinsă prin faptele sale mărețe. ♦ Ostaș căzut pe câmpul de luptă. 3. Persoană deosebită prin calitățile sale morale și prin acțiunile sale mărețe; om care se distinge în mod special într-un anumit domeniu. ◊ (În trecut) Erou al muncii (socialiste) = titlu de înaltă distincție acordat de stat persoanelor care se deosebesc printr-o muncă de valoare excepțională pentru societate; persoană care a primit acest titlu. 4. Personaj principal al unei întâmplări. [< lat. heros, cf. fr. héros]. Vezi definitia »
CAVÓU s. n. construcție funerară (sub pământ) în care se depun morții. (< fr. caveau) Vezi definitia »
SOU s.n. Veche monedă franceză. [Pron. su. / < fr. sou]. Vezi definitia »