UNIVERSALÍSM s. n. 1. universalitate (1). 2. denumire dată teoriilor filozofice care afirmă existența unei realități ca un tot unit, universal. 3. direcție idealistă în etică care promovează ideea unei morale unice, general-umane, în cadrul societății. (< fr. universalisme) Vezi definitia »

EMPIRIOCRITICÍSM s. n. Curent filozofic pozitivist de la sfârșitul sec. XIX, care nega existența obiectivă a lumii materiale și considera lucrurile ca fenomene ale conștiinței, ca simple complexe de senzații; machism. [Pr.: -ri-o-] – Din rus. empiriokritițizm. Vezi definitia »

SAFÍSM s. n. lesbianism. (< fr. saphisme) Vezi definitia »

AUTOMATÍSM (‹ fr. {i}) s. n. 1. Caracterul a ceea ce este automatic; mișcare (ca) de automat. 2. (FIZIOL.; PSIH.) Înlănțuire de reacții reflexe care se desfășoară fără controlul centrilor nervoși superiori (ex. a. medular). A. pot fi componente ale diferitelor deprinderi (ex. ale mersului, ale scrisului). 3. (ARTA) Modalitate de creație a suprarealiștilor, în care opera este realizată prin mișcarea automată a mîinii. Vezi definitia »

BALCANÍSM s. n. 1. fenomen specific mentalității și moravurilor din regiunea balcanică. 2. cuvânt, obicei din această regiune. (< germ. Balkanismus) Vezi definitia »