PLESCĂÍT, plescăituri, s. n. 1. Zgomot făcut de cineva cu gura când mănâncă repede și lacom; sunet produs prin desprinderea bruscă a limbii de cerul-gurii sau a buzelor una de alta, prin care se exprimă mirarea, plăcerea, admirația. 2. Zgomot produs de un lichid sau de o substanță vâscoasă care se lovește sau care este lovită de un corp tare; plescăire, plescăitură; pleoscăit. 3. (Rar) Pocnet. – V. plescăi. Vezi definitia »

NECINSTÍT, -Ă, necinstiți, -te, adj. Lipsit de cinste, de probitate; incorect; escroc. ♦ Care vădește, trădează lipsă de cinste, de probitate. – Ne- + cinstit. Vezi definitia »

cotruít, -ă, cotruíți, -te, adj. (reg.; despre buciumul roții de la car) mâncat, ros, lărgit. Vezi definitia »

OPOZÍT, -Ă, opoziți, -te, adj. (Înv.) Opus², contrar. – Din lat. oppositus, fr. opposite. Vezi definitia »

ANTISEMÍT, -Ă adj., s. m. f. (cel) care admite, practică antisemitismul. (< fr. antisémite) Vezi definitia »