FRONTÁL, -Ă, frontali, e, adj., s. n. 1. Adj. Care ține de regiunea frunții. ♦ (Substantivat, n.; rar) Parte proeminentă a unui obiect. 2. Adj. Din față, așezat în față. ◊ Abataj frontal = abataj al minereului făcut pe un front foarte lung în direcția filonului; p. ext. locul unde se execută o astfel de operație. 3. Adj. Referitor la front (6). 4. S. n. Os al craniului care formează fruntea și o parte din orbite. – Din fr. frontal. Vezi definitia »

SIMPETÁL, -Ă adj. (Despre flori, plante) A cărui corolă are petalele unite între ele. V. gamopetal. / < germ. sympetal]. Vezi definitia »

DOGÁL, -Ă adj. Al dogelui, care aparține unui doge. [< it. dogale]. Vezi definitia »

DECADÁL, -Ă adj. care se repetă la zece zile (sau ani). (< engl. decadal) Vezi definitia »

UROGENITÁL, -Ă adj. genito-urinar. (< fr. urogénital) Vezi definitia »