MUZICOLOGÍE s.f. Disciplină care studiază istoria și teoria muzicii, cultura muzicală a popoarelor. [Gen. -iei. / < fr. musicologie]. Vezi definitia »

MODERÁȚIE, moderații, s. f. Însușirea de a fi moderat; atitudine moderată; micșorare, reducere; cumpătare, măsură. [Var.: moderațiúne s. f.] – Din lat. moderatio, fr. modération, it. moderazione. Vezi definitia »

ORDALÍE, ordalii, s. f. Mod de stabilire a dreptății sau a vinovăției părților în litigiu, caracteristic evului mediu, prin diferite probe (a focului, a apei clocotite și a fierului încins) sau prin duelul judiciar. [Acc. și: ordálie] – Din fr. ordalie, lat. ordalium. Vezi definitia »

IONIZÁȚIE s. f. ionizare. (< fr. ionisation) Vezi definitia »

DISLOCÁȚIE s. f. 1. dislocare. 2. defect de structură al unui cristal constând în perturbarea distribuției atomilor. (< fr. dislocation) Vezi definitia »