Definita cuvantului paranteză
PARANTÉZĂ s. f. 1. semn de punctuație din două arcuri de cerc sau două linii îndoite la capete care se închid reciproc, pentru a izola o precizare etc., intercalate într-un text; textul însuși. ◊ (mat.) semn grafic care cere ca operația cuprinsă în interiorul său să fie efectuată în prealabil. 2. (fig.) digresiune. (< fr. parenthèse)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu paranteză
JÚNTĂ [HUN-] s. f. 1. (în unele țări din America Latină și Spania) organ colectiv sau organizație politică. 2. (în țările din America Latină) guvern dictatorial. 3. (în Anglia) grup ocult de personalități influente. (< sp. junta, fr. junte) Vezi definitia »
IEZĂTÚRĂ, iezături, s. f. Baraj (de pământ, de piatră etc.) construit de-a curmezișul unei văi pentru a stăvili apa și a forma un iaz. – Iezi + suf. -ătură. Vezi definitia »
cautélă s.f. (înv.) precauție. Vezi definitia »
CENTEZĂ (‹ fr., {s} gr. kentesis „înțepare”) s. f. Puncție a unei cavități organice închise, efectuată în vederea extragerii sau evacuării conținutului acesteia (ex. toracocenteză, sinoviocenteză etc.). Vezi definitia »
MOTONÁVĂ s.f. Navă pusă în mișcare de un motor cu ardere internă. [< it. motonave]. Vezi definitia »