IÁMBIC, -Ă, iambici, -ce, adj. Care aparține iambilor, privitor la iambi; scris în iambi. ◊ Metru iambic = sistem de versificație care are la bază iambul. – Din fr. iambique, lat. iambicus. Vezi definitia »

CICLÓNIC, -Ă adj. referitor la cicloni; ciclonal. (< fr. cyclonique) Vezi definitia »

RADIOTELEMÉTRIC, -Ă, radiotelemetrici, -ce, adj. Referitor la radiotelemetrie, de radiotelemetrie. [Pr.: -di-o-] – De la radiotelemetrie. Vezi definitia »

uceníc (-ci), s. m. – 1. Discipol, elev. – 2. Tînăr care învață o meserie. – Var. Munt. ocinic. Sl. učenikŭ, de la učiti „a învăța” (Miklosich, Slaw. Elem., 60; Cihac, II, 437). – Der. ucenici (var. înv. uceni), vb. (a studia); ucenicie, s. f. (studiu; învățare); ucenică (var. uceniță), s. f. (elevă; tînără care învață o meserie); ocenie, s. f. (instrucție militară), din rus. ucenie, sec. XIX, înv. Vezi definitia »

IODHÍDRIC, iodhidrici, adj.m. (În sintagma) Acid iodhidric = acid rezultat din combinarea iodului cu hidrogenul. – Din fr. iodhydrique. Vezi definitia »