Definita cuvantului ucenic
uceníc (-ci), s. m. – 1. Discipol, elev. – 2. Tînăr care învață o meserie. – Var. Munt. ocinic. Sl. učenikŭ, de la učiti „a învăța” (Miklosich, Slaw. Elem., 60; Cihac, II, 437). – Der. ucenici (var. înv. uceni), vb. (a studia); ucenicie, s. f. (studiu; învățare); ucenică (var. uceniță), s. f. (elevă; tînără care învață o meserie); ocenie, s. f. (instrucție militară), din rus. ucenie, sec. XIX, înv.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu ucenic
TRIFÁZIC, -Ă adj. trifazat. (< fr. triphasique) Vezi definitia »
ELÍPTIC, -Ă adj. 1. în formă de elipsă (1). 2. care conține o elipsă (2). (< fr. elliptique) Vezi definitia »
LINGVÍSTIC, -Ă I. adj. referitor la lingvistică. II. s. f. știință care studiază limba și legile ei de dezvoltare. ♦ ~ generală = disciplină care studiază faptele de limbă din perspectiva trăsăturilor comune mai multor limbi; ~ comparativă = disciplină care studiază comparativ concordanțele fonetice, semantice și gramaticale din mai multe limbi; ~ matematică = disciplină care studiază fenomenele de limbă cu mijloace matematice; ~ structurală = disciplină care studiază relațiile dintre elementele limbii și caracterul sistematic al acesteia. ◊ glotologie. (< fr. linguistique) Vezi definitia »
INTERBÉLIC, -Ă, interbelici, -ce, adj. Dintre două războaie (mai ales dintre cele două războaie mondiale). – Inter1-+belic (< lat. bellicus). Vezi definitia »
ANTIPOLIOMIELÍTIC, -Ă adj., s. n. (vaccin) contra poliomielitei. (< fr. antipoliomyélitique) Vezi definitia »