FLUORÚRĂ s.f. 1. Compus al fluorului cu un metal sau cu un radical organic. 2. Sare a acidului fluorhidric. [Pron. flu-o-. / < fr. fluorure]. Vezi definitia »

IZOPÍCNĂ s.f. Linie de-a lungul căreia un sistem fizico-chimic are aceeași densitate. [Var. isopicnă s.f. / cf. germ. Isopykne]. Vezi definitia »

sómină, sómini, s.f. (reg.) 1. par care se așază orizontal pe furci, pentru a forma pătulul de fân. 2. bârnă mai subțire de care se leagă lanțul căldării la cuptor. 3. bârnă lungă care unește căpriorii casei. 4. (în forma: sumină) parte a podului unei case construită pe capetele ieșite în afară ale grinzilor. 5. scobitură în malul unei ape, unde stau peștii. 6. ascunzătoare, gaură de șobolan, de cârtiță etc. Vezi definitia »

MORÚLĂ, morule, s. f. Primul stadiu în dezvoltarea embrionară a metazoarelor, în timpul căruia embrionul capătă aspectul de mură. – Din fr. morulă. Vezi definitia »

MONONUCLEÓZĂ s. f. boală caracterizată prin creșterea numărului mononuclearelor din sânge. (< fr. mononucléose) Vezi definitia »