ILUZIONÍSM s.n. 1. Profesiunea iluzionistului; scamatorie. 2. (Arte) Ansamblu de procedee tehnice care urmăresc să creeze iluzia realității. [< fr. illusionnisme]. Vezi definitia »

SOCIALÍSM s. n. 1. formațiune social-economică întemeiată pe proprietatea colectivă asupra mijloacelor de producție și de schimb, ca urmare a desființării claselor sociale. 2. concepție social-politică care susține îngrădirea proprietății private. ♦ ~ științific = parte constitutivă a marxismului, care studiază structura și dinamica proceselor trecerii de la orânduirea capitalistă la cea comunistă; ~ utopic = ansamblu al concepțiilor premarxiste care susțineau necesitatea socialismului, dar nu cu argumente științifice, ci „raționale” și morale. 3. ansamblu de doctrine ale partidelor de stânga nemarxiste. (< fr. socialisme, germ. Sozialismus) Vezi definitia »

FILONEÍSM s.n. (Liv.) Înclinație deosebită, pasiune pentru tot ceea ce este nou. [Pron. -ne-ism. / < it. filoneismo, cf. gr. philos – prieten, neos – nou]. Vezi definitia »

CARICATURÍSM s.n. (Rar) Mod caricatural de prezentare a unei persoane, a unei situații etc. [< caricatură + -ism]. Vezi definitia »

ECHIPROBABILÍSM s.n. Orientare probabilistă care susține că dintre două opinii morale una trebuie urmată, dacă este cel puțin la fel de probabilă ca și opinia contrară. (din fr. équiprobabilisme) Vezi definitia »