diosincrazíe (-di-o-) s. f., art. idiosincrazía, g.-d. art. idiosincrazíei; pl. idiosincrazíi, art. idiosincrazíile IDIOSINCRAZIE Termen preluat din vechea teorie umorala si insemnand initial o constitutie particulara a unui individ, datorita unui anumit amestec al umorilor fundamentale. A fost utilizat apoi pentru a desemna reactivitatea patologica a unei persoane fata de diverse substante (alimente, medicamente, polen,etc.) care nu provoaca nici o reactie suparatoare la majoritatea indivizilor. Astazi, fiind cunoscut ca este vorba de reactii alergice, termenul a iesit din uz. Idiosincrazie psihica – repulsie nemotivata fata de obiecte, persoane, fenomene din mediul inconjurator. Vezi definitia »

PATRONIMÍE s. f. ramură a genealogiei care cercetează evoluția numelor după tată într-o familie. (< patronim + -ie) Vezi definitia »

proizvolénie (proizvolénii), s. f. – Bunăvoie. Sl. proizvoljenije (Tiktin). Sec. XVII, înv. Vezi definitia »

ANGULÁȚIE s. f. însușirea de a fi angulos. (< amer. angulation) Vezi definitia »

CHIHÁIE s. f. v. chehaia. Vezi definitia »