Definita cuvantului participiu
PARTICÍPIU s. n. mod verbal nepersonal și nepredicativ, cu forme deosebite după gen și număr, care exprimă acțiunea suferită de un obiect. (< lat. participium, fr. participe)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu participiu
AUSPÍCIU, auspicii, s. n. 1. (În antichitatea romană) Prevestire făcută de auguri (1); augur (2). ◊ Expr. Sub cele mai bune auspicii = în împrejurări extrem de favorabile. 2. (În expr.) Sub auspiciile cuiva = sub patronajul, sub protecția cuiva. [Pr.: a-us-] – Din lat. auspicium, fr. auspice. Vezi definitia »
DECLINATÓRIU, -IE adj. (Jur.) Care nu recunoaște competența unei instanțe sau contestă o jurisdicție. ◊ (s.n.) Declinatoriu de competență = hotărâre prin care o instanță constată incompetența ei și trimite cauza la o instanță competentă. [Pron. -riu. / cf. fr. déclinatoire]. Vezi definitia »
mușteriu, mușterii s. m. 1. cumpărător, client. 2. (intl.) victimă a unui infractor. Vezi definitia »
marmanzíu, marmanzíe, marmanzíi, adj. (înv., reg.) 1. purpuriu, roșu-deschis, roșu-purpuriu. 2. superior, f. bun. 3. (s.n.) vin de Malvazia. Vezi definitia »
ARATÓRIU, -IE adj. (Liv.) Care servește la arat; referitor la agricultură. [Pron. -riu. / cf. fr. aratoire, lat. aratorius]. Vezi definitia »