AGRÁR, -Ă adj. referitor la proprietatea funciară; agrarian, agricol. ♦ reformă ~ă = reformă a relațiilor de proprietate asupra pământului. ◊ în care predomină agricultura. (< fr. agraire, lat. agrarius) Vezi definitia »

GHINDÁR, ghindari, s. m. (Bot.; reg.) Stejar. – Ghindă + suf. -ar. Vezi definitia »

scutár (-ri), s. m. – Baci, sameș. Sl. skotarĭ (Cihac, II, 335; Conev 60), cf. pol. skotarz, rus. skotar, alb. skuter, ngr. σϰουτάρι. Vezi definitia »

JUSTIȚIÁR adj., s.m. (Liv.) 1. (Cel) care avea dreptul de a împărți dreptatea într-o regiune (mai ales în orânduirea feudală). 2. (Cel) care iubește dreptatea, iubitor de dreptate. [Pron. -ți-ar. / < fr. justicier]. Vezi definitia »

CAZUÁR, cazuari, s. m. Gen de păsări mari din Oceania, asemănătoare cu struțul, cu o creastă cornoasă pe frunte și cu pene negre întrebuințate ca podoabă (Casuarius casuarius). [Pr.: -zu-ar] – Din fr. casoar, it. casuario. Vezi definitia »