EXÍL, exiluri, s. n. 1. Pedeapsă aplicată în unele țări pentru delicte politice, constând în izgonirea unui cetățean din țara sau din localitatea în care trăiește; surghiun. ♦ Părăsirea, plecarea voluntară a cuiva din propria țară sau localitate, de obicei pentru a scăpa de o prigoană. 2. Situație în care se găsește o persoană exilată. [Pr.: eg-zil] – Din fr. exil, lat. exsilium. Vezi definitia »

stil de muzica(rock agresiv),exprima revolta,vorbeste cu cel ce asculta, trage semnale de alarma in general. Vezi definitia »

RABATÁBIL, -Ă adj. (despre un element de construcție, organ de mașină etc.) care se poate roti în jurul unei axe. (< fr. rabattable) Vezi definitia »

CHERA'BIL, Ă adj. 1. (termen juridic; despre obligația de plată sau de predare) Care se face la domiciliul debitorului; ex. a. Conform regulilor generale în materia obligațiilor civile, plata este cherabilă; b. În lipsă de stipulație contrară și dacă bunul nu poate fi localizat, obligația de predare a lucrului vândut este cherabilă, iar nu portabilă (4). Vezi definitia »

NAVIGÁBIL, -Ă, navigabili, -e, adj. (Despre ape) Care permite navigația. – Din fr. navigable, it. navigabile. Vezi definitia »