POZIȚIONÁ, poziționez, vb. I. Tranz. 1. A așeza într-o anumită poziție. 2. A indica coordonatele geografice ale unei (acro)nave, amplasamentul exact al unei mașini, al unor unități militare etc. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. positionner. Vezi definitia »

ochená, ochenéz, vb. I (reg.) a fixa cu privirea, a ochi. Vezi definitia »

persoana de sex masculin ce are un comportament feminin in ingrijirea estetica (epilare, pensare, manichiura, pedichiura e.t.c. )dar uneori si in gesturi. Vezi definitia »

a bate darabana expr. a bate ritmic cu degetele într-un obiect de nerăbdare. Vezi definitia »

căiná (-néz, -át), vb. – 1. A compătimi. – 2. (Refl.) A se plînge, a se tîngui. Sl. kajati sę (› căi), probabil prin intermediul part. kajanŭ (Cihac, II, 37; DAR; cf. Iordan, BF, VI, 150 și 175, unde îl consideră de origine expresivă. După Gamillscheg, Rom. Germ., II, 251, din gepid. qainôn). – Der. cainic, adj. (lamentabil, de compătimit). Vezi definitia »