BLĂNÍȚĂ, blănițe, s. f. Diminutiv al lui blană (1). – Blană + suf. -iță. Vezi definitia »

ELOCVÉNȚĂ s.f. Talent, arta de a vorbi frumos; elocință. ♦ Expresivitate, exprimare sugestivă. [Cf. it. eloquenza, lat. eloquentia]. Vezi definitia »

serenadă, serenade s. f. (intl.) 1. rechizitoriu. 2. pledoaria avocatului poporului. Vezi definitia »

PUNGĂLITÚRĂ, pungălituri, s. f. (Pop.) Faptul de a pungăli; (concr.) cusătură neîngrijită, neglijentă; pungăleală. – Pungăli + suf. -tură. Vezi definitia »

pocânzéică, pocânzéice, s.f. (reg.) fată care însoțește pe mireasă la casa mirelui, având diverse atribuții în timpul nunții țărănești; drușcă, vorniceasă, pochinzoreasă. Vezi definitia »