HEMORAGÍE, hemoragii, s. f. 1. Scurgere abundentă de sânge, internă sau externă, în urma ruperii sau tăierii peretelui unui vas sangvin; hemoree. ◊ Hemoragie intestinală = enterohemoragie. Hemoragie nazală = epistaxis. 2. Fig. Curgere, pierdere de capital. – Din fr. hémorragie. Vezi definitia »

HIPOCRINÍE s.f. (Med.) Reducere a secreției unei glande endocrine. [Gen. -iei. / < fr. hypocrinie, cf. gr. hypo – sub, krinein – a secreta]. Vezi definitia »

CONGEMINÁȚIE s.f. (Rar) Formație dublă simultană; redublare. [Gen. -iei. / cf. lat. congeminatio, fr. congémination]. Vezi definitia »

FITOCHIMÍE s. f. Studiul proceselor chimice care au loc în plante. – Din fr. phytochimie. Vezi definitia »

LAPAROSCOPÍE, laparoscopii, s. f. (Med.) Metodă de investigare a cavității abdominale și a organelor abdominale cu un instrument optic. – Din fr. laparoscopie. Vezi definitia »