cerceléie s.f. pl. (reg.) mânerele, ivărele ușii. Vezi definitia »

ARHIEPISCOPÍE, arhiepiscopii, s. f. 1. Eparhie condusă de un arhiepiscop. 2. Funcție de arhiepiscop. 3. Reședință a unui arhiepiscop. [Pr.: -hi-e-] – Slav (v. sl. arhiepiskopija < gr.). Vezi definitia »

HOMEOTIPÍE s. f. caracteristică a organelor care, pe același animal, prezintă același tip structural. (< fr. homéotypie) Vezi definitia »

RESPIRÁȚIE s.f. Proces constând în schimburi de gaze între țesuturile vii ale plantelor și animalelor și mediul înconjurător; răsuflare. ◊ Respirație artificială = mișcare mecanică executată asupra unui înecat, a unui asfixiat etc. pentru a provoca reluarea mișcărilor respiratorii normale; operă (sau lucrare) de largă respirație = operă (sau lucrare) de mare amploare. ♦ Aerul respirat; suflare. [Gen. -iei, var. respirațiune s.f. / cf. fr. respiration, lat. respiratio]. Vezi definitia »

MIONEVRALGÍE s. f. nevralgie musculară. (< fr. myonévralgie) Vezi definitia »