sălbátic (sălbátică), adj. – Neîmblînzit, necultivat, natural, frust, rău. – Var. sălbatec. Megl. sălbatic. Lat. salvatĭcus (Diez, I, 365; Pușcariu 1497; REW 7922, Rosetti, I, 59), cf. it. salvatico, prov. salvatge, fr. sauvage. – Der. sălbătici (var. însălbătici, (în)sălbătăci), vb. (a <se> face sălbatic); sălbăticie (var. sălbatăcie), s. f. (stare de sălbatic; Trans., fiară); sălbăticime (var. sălbătăcime, sălbăticiune, sălbătăciune), s. f. (fiară; animal sălbatic); sălbăticos, adj. (sălbatic); sălbăție, s. f. (plantă, Lolium temulentum), numită poate astfel datorită proprietăților sale narcotice. Din rom. provine rut. silvatici „spiriduș” (Candrea, Elemente, 409). Vezi definitia »

ANATOMOPATOLÓGIC, -Ă adj. Care se ocupă cu structura patologică a organelor corpului. [< fr. anatomo-pathologique]. Vezi definitia »

CAPRÓIC adj. acid ~ = acid gras care se găsește în stare de glicerină în unt și în uleiul de cocos. (< fr. caproïque) Vezi definitia »

ANTIREUMÁTIC, -Ă, antireumatici, -ce, adj., s. n. Antireumatismal. [Pr.: -re-u-] – Anti- + reumatic. Vezi definitia »

AGÓNIC, -Ă, agonici, -ce, adj. Referitor la agonie; care este în agonie. – Cf. germ. agonisch. Vezi definitia »