MERIDIÁNĂ s.f. 1. Intersecția unei suprafețe de revoluție cu un plan care trece prin axa suprafeței. ◊ (Astr.) Meridiana locului = intersecția planului meridian cu planul orizontal într-un loc dat; linie meridiană. 2. Canapea cu spătar și brațe inegale care ține loc de șezlong. [Pron. -di-a-. / < fr. méridienne]. Vezi definitia »

boarță, boarțe s. f. femeie gravidă. Vezi definitia »

memeacă s. f. sg. 1. capacitate intelectuală. 2. memorie. Vezi definitia »

CEȘCÚȚĂ, ceșcuțe, s. f. Diminutiv al lui ceașcă; ceșculiță. – Ceașcă + suf. -uță. Vezi definitia »

FUNGÍDĂ, fungide, s. f. (La pl.) Grup de plante inferioare fără clorofilă, care se hrănesc cu substanțe organice gata preparate; ciuperci; (și la sg.) plantă care face parte din acest grup. – Din lat. fungidus. Vezi definitia »