COLORATÚRĂ, coloraturi, s. f. 1. Manieră de interpretare vocală care dă posibilitatea interpretului să-și afirme virtuozitatea tehnică, executând cadențe, triluri etc. ◊ Soprană de coloratură = soprană cu extensiune în registrul acut care cântă în această manieră. 2. (Rar) Bogăție de culori; colorit. – Din fr. coloratura. Vezi definitia »

DEMOAZÉLĂ s.f. (Rar) Domnișoară, fată nemăritată. [Pron. -moa-. / < fr. demoiselle]. Vezi definitia »

MUȘCHIULATÚRĂ s. f. v. musculatură. Vezi definitia »

JÍMBLĂ, jimble, s. f. (Înv.) Franzelă. – Din magh. zsemlye. Vezi definitia »

CÂRPULÍȚĂ, cârpulițe, s. f. Cârpușoară. – Cârpă + suf. -uliță. Vezi definitia »