gir (gíruri), s. n. – 1. Semnătură pe o cambie prin care proprietarul ei dispune plata sumei prevăzute. – 2. Mijloc, act prin care cineva garantează pentru acțiunile, cinstea etc. cuiva. It. giro (sec. XIX). – Der. gira, vb. (a-și da girul); girant, s. m. (persoană care girează); giratar, s. m. (persoană în favoarea căreia este girată o cambie); giratoriu, adj., din it. giratorio, fr. giratoire. Vezi definitia »

abitír, adv. – Mai mult, mai bine, mai tare (decît...) (numai împreună cu mai). < Tc. better „mai rău” (Iogu, GS, V, 181). Este puțin probabilă relația sugerată de Șeineanu, II, 6 și DAR cu tc. abeter, comparativ de la abe „clar”. După Lokotsch 5, din per. ᾱbdᾱr „clar”. Vezi definitia »

SABÍR s. n. limbă de circulație la bazinul mediteranean, compusă pe baza unui lexic italo-spaniol având și cuvinte arabe. (< fr. sabir) Vezi definitia »

LEUCOSAFÍR s. n. varietate incoloră, transparentă de corindon, piatră semiprețioasă. (< fr. leucosaphir) Vezi definitia »

TAPÍR s.m. Mamifer erbivor care trăiește în zona tropicală a Asiei și a Americii, având nasul prelungit cu o trompă mobilă, pielea groasă și netedă și coada foarte scurtă. [< fr. tapir, cf. port. tapir < cuv. tupi]. Vezi definitia »