ÓCRU s. n. 1. Varietate de argilă de culoare galbenă, roșie, brună etc., formată din hidroxizi de fier și folosită ca pigment la fabricarea unor vopsele. 2. Vopsea preparată din ocru (1). 3. (Adesea adjectival) Culoare galbenă-brună. – Din fr. ocre. Vezi definitia »

RADIOALTIMÉTRU, radioaltimetre, s. n. Aparat de radiolocație instalat la bordul unui avion, cu ajutorul căruia se determină altitudinea avionului față de sol. [Pr.: -di-o-] – Din fr. radioaltimètre, rus. radioaltimetr. Vezi definitia »

COREOMÉTRU s. n. aparat pentru măsurarea deschiderii pupilei. (< engl. coreometer) Vezi definitia »

AMBULÁCRU s.n. Mic tub terminat cu o ventuză, servind ca organ de locomoție la echinoderme. [< fr. ambulacre]. Vezi definitia »

membru,pârghie,partea lemnoasa a fructului de porumb,lemn Vezi definitia »