grésie (grésii), s. f. – 1. Rocă sedimentară foarte dură. – 2. Piatră de moară. – 3. Roată de căruță. – Var. gre(a)să. Mr. greasă. Origine incertă. Se consideră în general der. din alb. gëresë „unealtă a olarului pentru nivelat” (Cihac, II, 718; Meyer 130; Pascu, II, 223; Philippide, II, 715; DAR; Pușcariu, Lr., I, 265; Rosetti, II, 117); însă această explicație nu pare suficientă, în ce privește semantismul; și nu se cunoaște, pînă în prezent, originea cuvîntului alb. După Scriban, din aceeași familie cu griș și grunț, opinie evident greșită; după Lahovary 330, cuvînt anterior indoeurop. După părerea noastră, trebuie să reprezinte un sl. *kresĭ sau *gresĭ, cf. sb. kresalo, kresivo „amnar”, kresati „a aprinde amnarul”, kresiti se „a scoate scîntei”. Nu este clară legătura acestor cuvinte cu sl. gręda › sb. greda „bîrnă”; cf. grindă; însă în sb. acest cuvînt înseamnă și „banc de nisip” și totodată „carcasă, osatură”, care ar putea avea o legătură cu sensul 3 din rom., cf. grindei. Vezi definitia »

PROSPECTOLOGÍE s. f. știință care studiază perspectivele de viitor. (< prospecta + -logie) Vezi definitia »

HIPIATRÍE s. f. 1. studiul bolilor la cai. 2. arta de a îngriji caii. (< fr. hippiatrie) Vezi definitia »

SUPERFÍCIE s. f. 1. suprafață; arie. ♦ (jur.) drept de ~ = drept de proprietate care se mărginește numai la suprafața solului și la ceea ce este deasupra lui. 2. (fig.) aparență. (< fr., it. superficie, lat. superficies) Vezi definitia »

OSTEOLOGÍE s. f. ramură a anatomiei care studiază oasele; scheletologie (1). (< fr. ostéologie) Vezi definitia »