eclesiárh (eclesiárhi), s. m. – Cleric, sacristan. – 2. Portar. – 3. (Înv.) Călugăr care administra veniturile mănăstirii. – Var. (înv.) (e)clisiarh, (Trans.) clisar. Ngr. ἐϰϰλησιάρχης, de la ἐϰϰλησία „biserică” (Murnu 19). Sec. XVII. – Der. eclesiarhie (înv., eclesiarșie), s. f. (administrarea veniturilor unei mănăstiri). – Fac parte din aceeași familie: eclesie, s. f. (Trans., parohie), din lat. ecclesia (sec. XIX); eclesiast, s. m. (parte a Bibliei atribuită lui Solomon), din ngr. ἐϰϰλησιάστης; eclesiastic, adj. (bisericesc), din ngr. ἐϰϰλησιαστιϰός. Vezi definitia »

ARISTÁRH s. m. critic sever, dar drept. (< fr. aristarque) Vezi definitia »

-ARH Element secund de compunere savantă cu semnificația „conducător”. [Scris și -arch. / cf. fr. -arque < gr. archein]. Vezi definitia »

NAVÁRH s. m. (ant.) comandant al unei flote. (< fr. navarque, lat. navarchus, gr. nauarkhos) Vezi definitia »

ETNÁRH s. m. guvernator al unei etnarhii. (< fr. ethnarque, gr. ethnarkhos) Vezi definitia »