CON-¹ Element de compunere însemnând „împreună cu”, care servește la formarea unor substantive (conșcolar, coreferent), a unor verbe (conlocui, conviețui etc.) sau a unor adjective (conațional). [Var.: co-] – Din fr. co(n)- (lat. cum-). Vezi definitia »

FRISÓN s.n. Senzație de frig însoțită de tremurături, manifestată de obicei înainte sau în timpul febrei. [Pl. -oane. / < fr. frisson]. Vezi definitia »

CARBÓN s. n. Element chimic, metaloid foarte răspândit în natură, component de bază al tuturor substanțelor organice, care se găsește în cărbuni, în petrol, în gaze etc., iar în stare elementară în diamant, în grafit și în cărbunele negru. ◊ Carbon 14 = izotop radioactiv al carbonului, care ia naștere în atmosferă și care servește la stabilirea vârstei vestigiilor materiale. (Hârtie-)carbon = hârtie subțire acoperită pe una dintre fețe cu o substanță chimică de culoare închisă, întrebuințată în dactilografie, cartografie etc. la scoaterea de copii; indigo, plombagină. – Din fr. carbone, lat. carbo, -onis. Vezi definitia »

LIMNOPLANCTÓN s. n. plactonul lacurilor și al apelor stătătoare dulci. (< fr. limnoplancton) Vezi definitia »

PLUTÓN¹, plutoane, s. n. 1. Subunitate militară mai mică decât compania, alcătuită din trei sau patru grupe. ◊ Pluton de execuție = unitate militară care execută prin împușcare pe cei osândiți la moarte. ♦ P. anal. Grup de persoane cu preocupări sau ocupații comune. ♦ P. ext. Stol, pâlc. 2. Grup compact și omogen de concurenți sportivi care se află într-o anumită poziție pe parcursul unei curse de alergări, caiac-canoe, ciclism etc. [Var.: (pop.) plotón s. n.] – După fr. peloton, it. plotone. Vezi definitia »